Te intorci cu forte proaspete... E normal sa reusesti. Nu e imposibil si mi s-a demonstrat. Dar cum e viata asta ca niciodata nu se satura sa iti aduca aminte ca esti un ceva pe lume...ca nu esti totul: poti fi doborat 1 data, de 2 ori, ori de prea multe ori.
Ajungi sa zici stop? Sau poate e ok si asa ar trebui sa fie si poate ca asta inseamna sa traiesti. Ti-ar place o viata seaca, fara sus si fara jos? Poate uneori preferi liniste, sa fie o linie infinita, continua. Poate te inseli.
Cateodata ma gandesc ca degeaba ascult melodia trista, ca nu ma ajuta cu nimic. Si daca plang... imi vine sa rad pentru ca plang. Ai patit sa razi de faptul ca plangi? E acru... ai putea sa crezi ca e sarat, dar nu, e acru.
Cand vrei din tot sufletul ce nu poti avea, ce faci? Nu faci. Stai. Astepti. Nu-ti trece pentru ca vrei ci pentru ca trece timpul, sau nu. Un prieten mi-a spus ca daca iubesti cu adevarat, nu uiti niciodata. Ironic? Nu. Acru.
Cine a zis ca suntem asa de diferiti? Prea putin. Daca ne-am dezbraca de orgolii, fite, tabieturi si anumite convingeri/principii... am fi la fel. E usor sa dai vina pe altul, dar stiu ca stii ca ai partea ta de vina. Undeva, stiu ca si tu gandesti ca mine si eu gandesc ca tine. Cine a zis ca dragostea ajunge? Poate nu a iubit. Poate a studiat iubirea dar nu a trait-o niciodata. Sunt prea multe aspecte de care sa ai grija incat uneori, uiti ca iubesti. Sa iubesti e firesc, e capabil si un copil (mai ales un copil), dar sa reusesti sa imbatranesti langa cineva necesita... e prea scurta pagina asta...
"Get in my shoes just to see what it's like to be me.. " ( un cantec trist )
