I'm yours...

Cine ar fi zis vreodata ca voi ajunge aici? Cine si-ar fi imaginat ca lucrurile vor sta aici? Toti prietenii nostri se mira...ce s-a intamplat?! Chiar asa...ce s-a intamplat? Cu toate amintirile... visele... promisiunile... planurile... Unde merg?! Spre ce ma indrept?

Ce fac cu atata dragoste? Cui o dau? Unde o pun? In ce sertar incape? Mi-e dor de el si au trecut doar 2 zile... ce fac cu restul zilelor?! Stiu...lumea nu se opreste aici...probabil dar ce fac acum...cum...
Nu stiu sa fiu a altuia...nu stiu sa fiu singura...nici nu vreau dar nici nu stiu... cum ma port?! Nici nu stiu de unde curg atatea lacrimi... cate mai sunt?! cate mai vin?! si oare cand or sa se opreasca?!

Toti mi-au spus ca sunt norocoasa, ca am o relatie asa frumoasa, o persoana care ma iubeste... De fiecare data cand ceva iesea prost in viata mea ma gandeam ca nu-i nimic...am pe cineva care ma iubeste...nu le poti avea pe toate.... Acuma ce ma mai consoleaza?! Cu ce se mai compenseaza...

Daca as fi stiut ca o sa ajung aici...nu l-as fi iubit atat...Ma simt atat de singura...si singura persoana care m-ar fi facut fericita a plecat...

Trist

Ce faci cand viata ta nu mai e viata ta?! Cand tot ce sperai tu sa fie deodata e pulbere?! E retoric... cine ar sti sa raspunda la asta?! De unde atata curaj sa ridici capul sus?! De unde sa iei atata forta?! Cum faci sa treci peste?! As vrea sa scriu mai multe...am multe pe suflet si poate prea multe... i need a break...as vrea sa dorm 1 luna, doua....as vrea sa trezesc noua.

i want to be there at the end of the day..

Sunt un om fericit...

Sunt mandra de mine. Dupa mult, mult timp in care am construit, in care mi-am imaginat cum o sa arate poza finala, sau macar schita finala. Dupa tot acest timp, in sfarsit, am ajuns in punctul in care sunt mandra de mine. Poate nu e mult, poate pentru unii e o zi obisnuita, dar pentru mine e atingerea unui scop.

Am ajuns intr-un punct in viata mea in care, pana nu demult, nici nu visam sa ajung. Simt nevoia sa scriu despre asta nu pentru a ma lauda singura, ci pentru ca ma voi uita peste 1 an si voi fi bucuroasa. Scriu aceste randuri sa le citesc eu, nu tu. Le scriu pentru mine, pentru sufletul meu si pentru aspiratiile mele.

Sper sa ajung si mai departe. De fapt, cred ca voi ajunge si mai departe. De fiecare data cand cineva, sau vreun formular mi-a cerut sa ma definesc in cateva cuvinte, primul cuvant care imi venea in minte era "AMBITIOASA". Mi-am schimbat parerea. Cuvantul care ma defineste cel mai bine e "pasionala" in tot ceea ce fac.

Mi-am dat seama ca nicaieri nu e prea sus cand iti doresti. Cand te gandesti si planuiesti totul, in cel mai mic detaliu. E si un pic de rabdare, si un pic de vointa, dar cel mai mult e pasiune.

Sunt un om fericit...sunt un om care a descoperit ceea ce il face fericit...

BRAVO

Oare de ce las tot timpu niste uscaturi de oameni sa ma jigneasca? Oare de ce le permit sa zica lucruri atat de urate incat sa imi zdruncine mereu increderea in mine? Nu e suficient pentru mine ce sunt, cine sunt si unde am ajuns? E bine sa existe si astfel de "SPANI" care sa te faca sa intelegi ca tu esti cat de cat deasupra lor... nu esti perfect dar cu siguranta stii cand sa nu incalci anumite limite... pana unde mergi cu ura? Pana cand ajungi sa-l sfarsesti....


AI REUSIT!

Te intorci?

Eu ma intorc des...la decizii, intrebari..probleme... Incerc sa nu schimb cu mult atitudinea, dar ma intorc. Ma gandesc, mai pun in balanta.. cat e de greu pentru unii sa se intoarca, sa recunoasca greseala? Eu ma intorc... macar putin. Macar cat ar fi sa spui ca m-am intors, totusi. Daca ne-am intoarce toti, oare ar fi bine? Eu cred ca nu. Trebuie sa fim si incapatanati si egoisti, sa ne putem hotari intr-o privinta. Daca nu as fi incapatanata, probabil as sta sa analizez la nesfarsit...cam incalcit...dar parca adevarat...

As vrea sa imbratisez... parca mi-e dor...sa ma intorc in niste brate pe care nu le-am mai iubit demult...

Am fugit...dar e cazul sa ma intorc....pe bune... de data asta