Azi mi s-a implinit un vis. Nu unul oarecare, unul maret. Nu speram in sinea mea sa ajung sa traiesc acest moment atat de repede. Chiar daca am spus prietenilor ca se va intampla si ca abia astept, sincer, acum imi dau seama ca nu credeam nici eu in implinirea lui. Cum e cu visatul asta?Eu cred intr-un...cliseu, daca vreti sa-l numiti asa. Consider ca oamenii traiesc din si pentru vise, in sensul ca visele sunt ceea ce ii tine in viata din punct de vedere spiritual. Pana la urma viata este alcatuita din placeri: materiale, spirituale etc. Aceste placeri, dupa cum spune si numele, sunt de fapt dorinte: vise. Odata neimplinite, ele devin goluri, sau spatii neumplute in sufletul omului, spatii regretate mereu.
Un alt aspect de retinut este faptul ca exista un timp anume pentru fiecare vis. Un fel de "moment potrivit".
Ciudat... cand am inceput sa scriu acest post, eram fericita... acum sunt melancolica...
Sa fi fost momentul potrivit?! Sper sa stiu sa apreciez visul meu...
